1. Activitatea Didactică și Pedagogică

Profesorul Iovan Miclea a obținut licența universitară în vara anului 1957, cu nota maximă, ca șef de promoție în specialitatea pedagogie și dirijat coral academic. Aceasta din urmă este considerată ca o a doua specialitate obținută prin examen practic cu Corul Filarmonicii din București, cât și pe baza lucrării de diploma de peste 150 de pagini tipărite, lucrare apreciată de comisia examenului de stat.

Pe baza acestor calificări, Ministerul Invățământului i-a dat repartizarea ca professor de muzică la Liceul Nr. 1 din București (azi “Sfântul Sava”), unde și-a început activitatea pedagogică în toamna acelui an, fiind plin de bucurie și entuziasmat de bunele aprecieri.

Bazat pe experiența dobândită la cursul de Pedagogie din ultimul an de studii, cât și pe lectiile practice de predare la diferite școli din București, fiind îndrumat de profesorul cursului respectiv, Dl. Ioan Serfezi, personalitate foarte exigentă, și-a creat un model de corectitudine și exigentă în relația profesor – elev. Și-a construit principiile de predare a disciplinei muzicale, cucerind clasele de elevi la orele de muzică, care se desfasurau în mare ordine, elevii regretând că lecțiile se terminau prea repede. Acest fapt s-a văzut dupa un an, când profesorul lor de muzică i-a părăsit, în urma transferării prin concurs ca dirijor al corului Filarmonicii din Arad. S-a despărtit cu greu de aceasta școală, dar a continuat să promoveze aceleași principii și în noua funcție de dirijor.

În paralel cu această activitate, în 1958 Iovan Miclea a fost solicitat ca professor de muzică la Seminarul Baptist din Strada Berzei Nr. 29, predând cursuri de muzică, psihologie și ansamblu coral. În această calitate a instruit din punct de vedere muzical un mare număr de tineri seminariști, veniți din toate colțurile țării, care au primit cunoștințe fundamentale de muzică sacră și de ansamblu coral, care le-a dat o bază temeinică în activitatea de păstor, unii fiind și dirijori de cor.

După o perioadă scurtă la Arad, pe baza rezultatelor bune obținute pe plan artistic și dirijoral, în luna aprilie 1960, Maestrul D. D. Botez, Rectorul Conservatorului bucureștean si fostul profesor de dirijat cor, i-a oferit un post de asistent la catedra de dirijat și ansamblu coral, cu drept de predare a acestei discipline viitorilor profesori de muzică și dirijori de cor. Iovan Miclea s-a avantat cu incredere în functia de cadru universitar, obtinand an de an bune rezultate în activitatea didactica și pedagogica, fiind apreciat de intreaga conducere a Conservatorului “Ciprian Porumbescu.” A fost devotat în egală măsura catedrei și studentilor, fiind apreciat pentru măiestria predării disciplinei de dirijat cor și ansamblu. S-a incadrat usor și repede, alături de foștii săi profesori, care i-au devenit colegi respectabili și prietenoși. Cursul pe care-l avea de predat dura 5 ani, respectiv pe toată durata instruirii studenților în Conservator, studenți care majoritatea absolviseră licee de muzică cu durata de 12 ani. Predarea cursurilor se făcea la un înalt nivel academic, bazat pe programe analitice de învatamant universitar complexe, eșalonate pe toată durata studiilor. Metodica de predare ținea seama de nivelul academic înalt, precum și de talentul muzical al fiecărui student în parte, spre asimilarea teoretică și practică a partiturilor muzicale în actul de interpretare artistică.

Fiecare an de studiu avea un bogat repertoriu coral de asimilat, atât pe plan muzical, melodic și armonic, cât și în cel expresiv. Pentru aceasta, studentul ajutat de profesor, avea datoria să memoreze în detaliu atât structura pieselor muzicale, cât și substanța lor expresivă. În felul acesta trebuiau parcurși anii de studii, cu pasiune și răbdare, atât din partea profesorului, cât și a studentilor, viitori dirijori de cor.

Meștesugul și arta interpretării muzicale au fost dovedite public prin concertele de la finele anilor de studii, când se programa audiția lor în sala de concerte a Conservatorului, unde studenții se intreceau atât ca dirijori, cât și coriști în ansamblul anului lor de studii.

Cu fiecare din cele zece promoții de studenti, profesorul Iovan Miclea și-a imbogătit metodica predarii cursului său, obținând an de an tot mai bune rezultate, atât în plan muzical, cât și pedagogic, până la data când acesta a avut dreptul, dupa lege, să se pensioneze, eliberandu-se astfel bucuros și mulțumit că și-a dus misiunea de dascăl, pedagog și profesor universitar la cel mai bun și renumit Conservator din țară, apreciat și de valorosi artiști din străinatate.

În calitatea de pensionar, acesta a primit mereu mulțumiri și felicitări de la foștii lui studenți, care s-au afirmat ca buni dirijori și profesori de muzică, cu care se mândrește România pe plan național și internațional. Ar fi greu de facut o lista completă a tuturor celor indrumați de Iovan Miclea, dar câteva exemple din comunitatea creștina protestantă ar include pe Ligia Vascan (Balica), Roxana Arcan (Novic), Norica Smilovici (Dumitru), Ligia Mara, Tita Streja, Gabriel Dumitrescu, Valentin Moraru, Florea Burca, Dan Mogoș, Teodor Vesa și alții.

2. Activitatea Dirijorală

Iovan Miclea a fost călăuzit pe plan muzical, încă din tinerețe, de către tatăl său, care era dirijor de cor în biserica locală din Laz, județul Arad și care, la rândul său, a fost îndrumat și instruit de un frate înaintaș din comuna Buteni, pe nume Belcu Nicolae, precum și de dirijorul și compozitorul Ioan Chismorie, din Maderat, cunoscut muzician creștin autodidact din regiune. Pe acest drum al căutarii timpurii de a se instrui ca viitor dirijor de cor, prin anii 1949 – 52, încurajat de frați de credință pe când activă ca membru al Bisericii Baptiste din cartierul Pârneava Arad, pastorită atunci de fratele Pit Popovici, un veritabil susținator și pasionat al muzicii corale în biserică, Iovan Miclea s-a evidențiat ca un talentat dirijor al corului acelei biserici.

În următorii 5 ani de studii la Conservatorul de muzică “Ciprian Porumbescu” din București, cu specializare ca profesor de muzică și dirijat coral academic, respectiv cu profile separate în sfera pedagogică și artistică muzicală, s-a concentrat și specializat în arta de dirijat și ansamblu coral, având ca profesori distinsi pe Ion Vicol și Dumitru D. Botez, care conducea și dirija foarte performant Corul Filarmonicii “George Enescu” din București. Au ramas memorabile nu numai lectiile din clasa și de ansamblu coral, cât și desele invitații ale profesorului Botez la repetițiile corului filarmonicii, ca semn al aprecierii sale pentru interesul și talentul ce-l dovedea studentul Iovan Miclea, conducând la o relație de prietenie dintre student și maestrul său.

Din toamna anului 1953, Iovan Miclea devine dirijor al corului Bisericii Baptiste din București, Soseaua Basarab (sau N. Titulescu) Nr. 56A, pastorită de Dr. Alexa Popovici, Dr. Jean Staneschi, Ioachim Tunea, Vasile Branzei, Marcu Nichifor și alți pionieri ai credinței baptiste. Iovan Miclea are ocazia fericită de a aplică în mod practic instruirea academică și de a o adapta nevoilor și specificului spiritual al unei adunări creștine evanghelice. Responsabilitatea formării și conducerii acestui cor însemna o buna și fericită misiune de a atrage mulți tineri talentați și studenți veniți la studii în capitală, fapt ce a creat strânse legături între ei, inviorand astfel întreaga biserică prin activitatea misionară muzicală, invigorată prin innoirea repertoriului și prin dăruirea totală pe plan vocal și interpretativ, la o mai înaltă spiritualitate a slujirii cu pasiune în cântarea de lauda a Domnului.

Succesul și responsabilitatea dirijorului de cor nu constau numai în a dirija, ci mai ales în a-i forma și instrui pe cantareți în citirea partiturii, dar și într-o interpretare corectă a fiecărui sunet. Neuitate au rămas pentru mulți orele de instruire de duminică după masă la biserica din Basarab, când studentul Iovan Miclea împartășea din cunostințele sale coriștilor și tinerilor bisericii, în vederea instruirii și perfecționarii lor.

Corul astfel omogenizat, sub conducerea dirijorului său, a pregătit și susținut numeroase programe muzicale, atât în biserică, precum și cu ocazia vizitelor la alte biserici. Corul și-a adus aportul cuvenit la evenimentele importante din viața bisericii: Cina Domnului, botezuri, cununii religioase, binecuvantări, servicii de înmormantare, serbări de Craciun și de Pasti sau Congres.

Un eveniment deosebit pentru biserică, dar și pentru cor și orchestră, a fost pregătirea și prezentarea oratoriului Psalmul 91, de compozitorul A. Rucker, dirijat de studentul Iovan Miclea, sanctuarul fiind neîncăpător pentru frațietate și multi invitați dornici să asculte muzică sacră în acele zile de restriște. În toamna anului 1956 a avut loc în București primul Congres dupa război al Uniunii Crestine Baptiste, la care a participat corul bisericii Basarab cu un program bogat, sub conducerea tânărului dirijor Iovan Miclea.

Pe lângă activitatea cu corul bisericii bucureștene, Iovan Miclea a continuat să lucreze cu corurile bisericilor Pârneava și Speranța din Arad, pregătind concerte în timpul vacanțelor de la Conservator, cu un repertoriu nou și compozitii proprii: Viața tinerească, Glorie, Aleluia, Corul Robilor, din opera Nabuco, de Verdi (text și aranjament), care au entuziasmat și inviorat frațietatea.

După anii de studenție și ca tânăr profesor de muzică al Liceului Nr. 1 din București, Iovan Miclea a pregătit și condus corul școlii, apreciat la concursul școlar pe sector, dirijorul dovedind o temeinică pregătire profesională și pedagogică.

Ca professor de muzică la Seminarul Baptist din capitală, a alcătuit un cor bărbătesc din toți studentii seminarului, pregătind și punând în valoare frumoase cântări ale genului respectiv, unele lucrări personale și reușite adaptări corale din repertoriul consacrat genului.

Ca dirijor al corului Filarmonicii din Arad pentru o perioada de timp în 1960, Iovan Miclea s-a afirmat prin promovarea unui repertoriu de lucrări clasice pe care le-a prezentat în concerte publice de succes. Concertele pregătite și susținute în Sala Palatului Cultural din Arad, cât și în alte părti, au fost bine apreciate de public, de oficialități și de presa de specialitate. În mod deosebit s-a evidențiat concertul cu coruri din opere, fiind acompaniat de Orchestra Simfonică sub bagheta sa, care a impresionat publicul în mod deosebit.

Pe baza acestor rezultate bune, maestrul sau de odinioară, Profesorul D. D. Botez i-a oferit postul de asistent la catedra de dirijat cor a Conservatorului bucureștean. Întrarea în invățământul superior a reprezentat implinirea unei vechi dorinte de a da și el învățătură de specialitate în arta corală noilor generații de tineri muzicieni. Dupa patru ani de muncă și afirmare profesională, a primit sarcina de a inființa un cor profesionist în cadrul Conservatorului, al carui dirijor a devenit, revenindu-i și sarcina de a alege prin concurs de selecție pe cei mai buni cantareti. Acest cor avea menirea sa asigure clasa de dirijat academic, precum și clasa de canto și muzică de opera la montarea scenică a repertoriului ales pentru formarea studenților ca viitori artiști vocali, de opera, opereta pentru instituțiile profesioniste laice din țară. Corul a asigurat partea corală a operelor montate de Conservator, cum ar fi Traviata, de G. Verdi, Cavaleria rusticana de P. Mascagni și altele.

Acest cor de studio, bine instruit și condus de tânărul dirijor, a participat la Festivalul Internațional “George Enescu” de la București în anul 1967, cu piesa Crengile, de Carmen Petra Bazacopol, având o prestație sonoră modernă și expresivă, cerută de regia spectacolului. De asemenea, dirijorul Miclea a sustinut numeroase concerte cu corurile studentești, atât la Conservator cât și la Radio Televiziunea Romana, cu un repertoriu coral universal și românesc, incluzând și piese muzicale laice compoziții proprii, premiate la concursurile de creație. De un succes deosebit s-au
bucurat concertele cu studentii unei mari promoții ai clasei lui de dirijat cor, cu lucrări clasice ample, ca Missa Brevis (in Re major) de W. A. Mozart și Requiem de G. Faure.

Un alt moment însemnat din activitatea sa a fost numirea ca dirijor, alături de Marin Constantin, a corului “Madrigal” din București, cu care a prezentat un concert extraordinar în anul 1973 la sala “George Enescu” a Conservatorului bucureștean, spectacol apreciat de presa de specialitate. După câteva luni, Iovan Miclea a primit postul de dirijor unic al corului “Pro Musica” din București, renuntand la corul “Madrigal.” Cu corul “Pro Musica” a obtinut în scurtă vreme veritabile rezultate artistice, prezentand concerte corale cu un bogat și variat repertoriu coral clasic la Sala Ateneului Roman (unde, de altfel și repeta), la Sala Academiei Romane, Sala Palatului, Arhivele Statului, etc.

Din 1987 a fost solicitat și a condus corul Bisericii Baptiste “Sfânta Treime” din București, Strada I. Valahori (pastor V. Talos), formație pe care a condus-o mai mulți ani cu bune rezultate muzicale și spirituale, afirmându-se în special la Congresul Cultului Baptist din România, desfăsurat la Biserica “Golgota” din Sos. Basarab, program prezentat după o săptămână și la Biserica Baptistă din Oradea. Acest cor, la care s-au adaogat coriștii tuturor bisericilor baptiste din București (cca. 250 persoane), a participat la serviciile de evanghelizare cu Luis Palau, pe stadioane și la Sala Palatului, unde s-a prezentat un bogat repertoriu de muzică creștină ce a completat mesajele de evanghelizare și chemare la mântuire.

În America, Iovan Miclea a dirijat corul Bisericii Baptiste din Portland, Oregon, cu care a prezentat concerte și la biserici americane, precum și corurile reunite ale Asociației Creștine Baptiste din USA și Canada la Congresele anuale din 1990 în San Francisco Bay Area și 1999 la Portland. De asemenea, a avut o bună colaborare și a dirijat corul bărbătesc “Lauda Mielului”, precum și corurile reunite cu ocazia diferitelor festivaluri muzicale la Los Angeles, Sacramento și San Francisco Bay Area.

3. Activitatea de Creație

Ajungând student la Conservatorul de muzică “Ciprian Porumbescu” din București, în toamna anului 1952, Iovan Miclea s-a straduit sa asimileze temeinic disciplinele de specialitate ale actului de creatie și interpretare muzicala, care i-au dat curaj și orientare spre a se afirma ca un tânăr și modest compozitor. În anul III de facultate, cu mult curaj compune o piesă corală intitulată Patriei mele dragi, obținând premiul 2 pe țara la concursul național de compoziție, organizat de Uniunea Compozitorilor, fiind elogiat de comisia prezidată de Ion Dumitrescu, fostul președinte al Uniunii și al comisiei. Curând după acest succes i s-a acordat, pe lângă bursa republicană de studii și bursa “George Enescu.”

Încurajat de acest frumos rezultat, Iovan Miclea, care încă din primul an de facultate era dirijor al corului Bisericii Baptiste din Soseaua Basarab, a început să compună și să armonizeze numeroase cântări creștine de laudă pentru Domnul, cântări care au înviorat atât biserica, precum și corul acelei biserici bucureștene. Dintre cântările compuse în acea perioadă se pot menționa: Slava Ta o cânt, Isuse, Viața tinerească, Glorie, Aleluia, Voioși chemam la această nuntă, Rămâi cu noi, Pot totul prin Isus și altele, care sunt cântate și azi de generații de credincioși români.

Ca profesor de muzică la Liceul Nr. 1 (azi “Sfântul Sava”) din București, afirmându-se ca un bun cadru didactic, s-a avântat în compoziții pentru copii și tineret, unele fiind bine primite și indrăgite, printre care Meșterul fierar și Cantecul prajiturii, Alfabetul, Vrem pace, Suntem mândria țării, Iubirea de țara și altele pe care Ministerul Învătământului le-a tipărit într-o colecție de noi cântece cu valențe educative.

În perioada când a funcționat ca professor de muzică, ansamblu coral și psihologie la Seminarul Baptist a compus și aranjat numeroase cântări corale bărbătești, printre care Prin credință tare, Pot totul prin Isus și altele cu care s-a afirmat corul condus de el în vizite la bisericile din București. Multe din aceste cântări s-au răspândit în toată țara, prin frații seminariști deveniți păstori și misionari, unii chiar dirijori.

În perioada 1959 – 60, când a funcționat ca dirijor de cor la Filarmonica din Arad, în urma unui concurs pe țară, s-a afirmat, în scurtă vreme prin creații corale, cum sunt Casuța mea, Cântec de leagan și altele interpretate în concerte publice.

Devenind cadru universitar din 1960, s-a preocupat și evidențiat nu numai ca pedagog și dirijor, ci și prin compozitii proprii laice, lucrări corale create ca parte din obligațiile didactice și intrate în repertoriul studențesc. Dintre acestea se pot menționa: Sub cerul păcii, Studenție zbor înaripat, Lumina tinereții, Cântare mândrei Românii, Ani de studenție, Cântec pentru mame și multe altele, majoritatea fiind premiate la concursurile naționale de creație corală ale Uniunii Compozitorilor, al cărei membru a devenit în 1981. Numărul acestor lucrări patriotice și de tineret, intrate în arhiva radioului național, depașește cifra de 30, unele fiind înregistrate pe discuri și casete audio.

Alt gen de lucrari compuse în acea perioadă, pe versuri de diferiți poeți consacrați și achizitionate de Uniunea Compozitorilor din România, constă din piese mai ample, cu conținut patriotic: în vatra Daciei străbune, Floare de bujor, Cântec de leagăn, O, țară mea frumoasă, Sculați gazde (colind), Mărul de lângă drum (madrigal), Odă la mormântul eroului, Lebede sfinte (madrigal), Patru madrigale corale pe versuri de Mihail Eminescu, Suita Corală “Avram Iancu” – în trei parți și altele.

O mențiune specială după venirea lui în America a fost tipărirea în tiraj de masă a două carți de cântări: “Lăudați pe Domnul,” pentru cor de copii (cuprinzând 75 de cântări) și “Imnuri Evanghelice,” pentru coruri mixte și bărbătești, cu 167 piese corale, toate compuse în România sub pseudonimul I. Milutanu. Redactarea pentru prima dată pe computer a fost realizată de fratele și prietenul său, Nelu Lupean (cântările pentru cor mixt și pentru copii) și de Marius și Vincentiu Neagoe (25 cantari pentru cor barbatesc). Tipărirea a fost asigurata de “Christian Literature International”.

Gama cea mai bogată de lucrări corale noi ale compozitorului Iovan Miclea o reprezintă numeroasele cântări creștine compuse în America, după venirea cu întreaga familie în aceasta țara binecuvântată în anul 1990. Ca dirijor al corului Bisericii Baptiste Române din Portland, Oregon, Iovan Miclea, cu pasiunea lui de compozitor și textier practicate în România, s-a dăruit total actului de creație primit de la Domnul, elaborând, cu pasiune și har ceresc, 28 volume de cântări corale, intr-o gamă stilistică și tematică foarte variate, conform nevoilor unei biserici care prețuiește cântarea de laudă, în forme și genuri spiritual diferite. Toate volumele menționate au fost tipărite de către compozitor într-un tiraj redus (in jur de 15 exemplare), multiplicate și legate cu scopul de prezentare publică în vederea tipăririi lor în tiraje adecvate și reprezentative, conform cerințelor practicii corale.

Ca slujitor al Domnului, autorul, în calitatea lui de compozitor și de textier dorește ca cei interesați să se apropie cu încredere de rodul activității sale pusă în slujba preamaririi și laudei Tatălui Ceresc, a Domnului nostru Isus Hristos și a Sfantului Duh! Amin.